Eram motivat, determinat și munceam până la epuizare (uneori și 36 de ore neîntrerupt), încercând să compensez lipsa de experiență prin volumul de muncă
Numit PM de către o multinațională unde sunt renumite procedurile și sisteme de raportare, complexitatea structurii organizatorice de posturi decizionale cu fel și fel de fluxuri de aprobare și raportare, mi-a fost foarte greu să fac față proiectului Catedrala Mântuirii Neamului, la cei 27 de ani pe care-i aveam atunci.
Beneficiarul era foarte dificil, randamentul s-a dovedit foarte scăzut și nu se puteau acoperi costurile din prețurile unitare, fiind implicate case de avocatură și o serie de experți, pe care am fost nevoit să-i gestionez la o vârstă prea fragedă.
Partea fantastică a fost că am “crescut” într-un an cât alții în 3.
Proiectul era foarte complex din punct de vedere tehnologic. Am fost nevoiti sa stam de vorba cu o serie de experti din piata (majoritatea profesori la facultatea de constructii) si sa inventam fel si fel de tehnologii de execuție pentru a putea pune in opera proiectul tehnic desenat de proiectant. O adevărată provocare.
O alta provocare a fost sa fac fata relației interumane. Când m-am angajat în Strabag, eram un simplu inginer. În câțiva ani, am depășit toate pragurile de poziții până la PM. Majoritatea colegilor, mai vechi și mai seniori mi-au devenit subalterni. Nu aveam experiența de viața (skill-uri de comunicare, mentoring, coaching, etc.) necesară să gestionez astfel de situații.
În construcții sunt oameni cu personalități puternice, orgolii pe măsură, care pot da dovadă de încăpățânare greu de gestionat.
Este importantă dezvoltarea abilităților de comunicare, negociere și influencing.
